Fragment

“As vrea sa nu fi trecut degeaba prin viata. Ploaia care cade acum pe strasina, pe geam si pe asfalt si care miroase a vara, as vrea s-o fixez, sa ramâna aici, pe foaia aceasta, ca o pânza din cele facute sa nu piara, ca sa traiesc si eu cu ea, mereu, în fiecare din picaturile ei, si ea prin mine, sa trecem împreuna prin toate picaturile vietilor care vor urma... si sa ramânem aici, ca acum când îi ascult rostogolirea... Si peste cincizeci - o suta de ani, o fata care nu va dormi si va asculta cum cade ploaia, cu alt rasunet pe geam, altul pe strasina si altfel de asfalt... de parca ar fi mai multe ploi deodata si fiecare ar vrea sa se faca ea singura auzita, sa se întrebe când a mai plouat asa, de ce noapte îi aminteste ploaia asta, de ce parfum, de ce tristete...?”
Nu cumva ploaia asta am gasit-o într-o carte? Cum se numea cartea? Cum se numea eroina? Îmi amintesc ca avea în ochi o neliniste, o nostalgie ca a mea, ca era îndragostita ca mine si adulmeca roua pamântului si asculta rostogolirea grea a apei din jgheaburi. Îsi asculta singuratatea."

"Panza de paianjen" de Cella Serghi